RSS

Chemarea fiecăruia

30 Ian

file0001942086110Nu știu ce-ți mistuie sufletul mai tare: să nu îți găsești menirea pe Pământ sau s-o știi și să eșuezi la ea? Ai crede că numai adolescenții au probleme de genul asta, dar ai fi surprins câți alți oameni mai în vârstă se simt lipsiți de direcție…

Da, veșnicul dicton creștin e “rolul tău e slăvirea lui Dumnezeu”. Dar e așa de vag! Adică da, ăsta e scopul, dar ăsta se vede din lucrarea pe care o faci. Și dacă nu știi lucrarea la care ai fost chemat?

Cum procedăm când mulți dintre noi ne confruntăm cu o lipsă de înțelegere a ceea ce trebuie să facem, când nu ne știm lucrarea repartizată nouă? Cădem într-o depresie adâncă, plângem noaptea până adormim și lăsăm să ne simțim absolut inutili? Da, sunt mulți care inițial în starea asta pică. Poate cunoști pe cineva. Poate chiar tu, cel care citești articolul, te simți ca un nimic și concluzionezi că Dumnezeu nu are ceva în plan pentru tine.

Cred cu tărie că lucrarea pe care o avem fiecare de făcut se regăsește doar printre interesele și înclinațiile noastre. Și nu cred că Dumnezeu ne cheamă la o lucrarea NUMAI în cadrul bisericii. Sigur, ar trebui să fim prezenți și acolo cu talentele și abilitățile noastre. Însă viața noastră nu se învârte în jurul bisericii. Lucrarea noastră constă inclusiv în prezența noastră în mijocul lumii, fiind o mărturie vie, ambasadori ai lui Hristos. Cu toate astea, să căutăm să avem vieți pline de semnificație, doar așa vom ști că ne-am îndeplinit misiunea. Să nu ne irosim competențele în zone moarte, fără perspective. Să nu ne pierdem vremea, pe scurt.

Dar în primul și în primul rând, nu ne putem afla chemarea fără să avem o relație permanentă de rugăciune cu Dumnezeu.

Un lucru important pe care l-am învățat recent a fost următorul: atunci când sentimentele mă împing pe panta disperării, să privesc țintă la Hristos. Trăiesc prin credință, nu prin simțiri.

Vă las cu câteva gânduri ale lui Ravi Zacharias din cartea “Marele Țesător” pe care v-o recomand cu mare drag. Este superbă.

“Deși ar fi frumos ca toți să putem fi numărul unu, acest lucru pur și simplu nu este posibil și nici realist. Cineva trebuie să fie numărul doi – și numărul trei, patru și așa mai departe. Asta nu-i face să fie ratați. În armată nu pot fi toți generali. În mod trist, goana de a deveni numărul unu este adesea tocmai lucrul care îl distruge în cele din urmă pe omul respectiv. Pur și simplu nu poate da împlinirea pe care o căutăm.

[…] Realizările și carierele de vis nu aduc neapărat fericirea. A ajunge numărul unu înseamnă de fapt să știi unde vrea Dumnezeu să fii și să-L slujești acolo așa cum poți mai bine. Prin urmare, țelul este să găsiți firele pe care la are Dumnezeu pentru voi și să urmați cu excelență planul Său în ceea ce vă privește.

[…] Pentru unii, găsirea chemării înseamnă succes, dar deseori acest succes vine după eșecuri repetate. Și uneori este nevoie de o viață întreagă pentru a recunoaște chemarea lui Dumnezeu. […] Vă oferă acea senzație de potrivire ca o mănușă și vă dă siguranța adusă de faptul că sunteți conștienți că vă folosiți darurile și voința în primul rând pentru scopurile lui Dumnezeu, nu pentru ale voastre. Când voința voastră ajunge să fie aliniată cu voia lui Dumnezeu, chemarea Sa pentru voi și-a găsit locul. Chemarea s-ar putea să nu fie neapărat atrăgătoare pentru voi, dar ea vă va îmboldi sufletul într-un mod imposibil de evitat, indiferent cât de mare ar fi prețul urmării ei. O numim mai liber “chemarea lui Dumnezeu”. Da, ea este invitația Lui, dar reprezintă mai mult decât atât. Ea este scopul vital al lui Dumnezeu atunci când vă poziționează în viață și când vă dă vocația și contextul chemării voastre de a-L sluji cu o dedicare totală pentru a îndeplini slujba bine.

[…] Chemarea voastră poate părea “banală”, dar în ochii lui Dumnezeu nu există așa ceva.

[…] În eseul despre maci, Boreham scrie: <<Macii din grâu au o proprietate foarte atrăgătoare, pe care o admir mult. Macii niciodată nu minimalizează grâul, ci îl înfrumusețează. Prezența macilor nu face ca grâul să vă placă mai puțin, ci mai mult. La o expoziție de trandafiri, o floare deosebit de strălucitoare le face de rușine pe toate cele care o înconjoară. Ele sunt sărăcite prin comparație. Asta este din cauză că o expoziție este numai artificialitate și afectare. Natura niciodată nu-și umilește odraslele mai modeste în acest mod ridicol. Când priviți macii de un roșu sângeriu presărați într-o mare de grâu auriu, niciodată nu va trece prin minte să faceți o comparație. Macii și grâul par la fel de frumoși. Aceasta este slava adevăratei măreții.>> “

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 30 Ianuarie 2015 în Biblia, Incurajari, Pacea

 

Etichete: , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: